Esențial pentru viața de mamă

Esențial pentru viața de mamă | weevle

Sunt mamica unui baietel de 4 ani, parinte cu norma intreaga si cea care, pentru ca si-a dorit sa-i ofere copilului ei o viata implinita si un mod armonios in care sa creasca si sa faca fata provocarilor ce apar zi de zi, a ales sa-si concentreze toata activitatea in jurul acestuia. 

Impreuna cu sotul meu, am inceput sa ne informam, fiind preocupati in permanenta de disciplina si educatie, despre stima de sine si modul in care ea poate fi dezvoltata inca de la varste fragede.


Stima de sine este nucleul deciziilor bune!  

Si fiindca acest domeniu a devenit, in timp, pasiunea mea, am decis sa folosesc numeroasele cunostinte pe care am ajuns sa le detin, in folosul altor mamici ce se afla pe drumul de acomodare cu noul lor rol, acela de parinte. 

Imi doresc ca prin ceea ce stiu, sa te ajut si pe tine sa creezi o legatura speciala cu ai tai copii, bazata pe iubire neconditionata, sprijin si respect. O relatie sanatoasa din toate punctele de vedere. :-) 

Da-mi voie sa-ti prezint cateva modalitati interesante, cu rezultate 100%, care te pot ajuta sa te intelegi cu puiul tau chiar si in momentele in care plange, este furios sau cuprins de stari negative pe care nu stii cum sa le gestionezi.  

 

De cand sunt mama, am citit, studiat si aplicat numeroase tehnici menite sa-mi sprijine si sa-mi intareasca legatura cu fiul meu. Am incercat practici de la cele mai simple, pana la cele mai complexe si am inteles ca fiecare copil este unic, in felul sau, dar ca se aseamana cu toti ceilalti prin nevoile de baza care-i ghideaza comportamentul. 

 

Asa ca, daca iti faceai griji pana acum in privinta tantrumului (una dintre cele mai des intalnite probleme), sa stii ca el apare la orice copil. E o situatie dificila pe care, de cele mai multe ori, nu stim cum sa o controlam sau gestionam in parametri normali. 

 

Este extenuant, insa nu ne lasam invinsi pentru ca avem cea mai puternica motivatie, și anume: DRAGOSTEA pentru copiii noștri!  

 

Am selectat, dintr-o serie complexa de carti si articole, care sunt cele mai importante 3 nevoie de baza pe seama carora putem ghida comportamentul unui copil.

Si o sa ti le spun si tie, chiar acum. :-)

 

In primul rand este CONEXIUNEA. Acea nevoie specific umana ce pune accentul pe iubire, acceptare si protectie. 

Urmatoarea nevoie de baza e COMPETENTA, care se afla in stransa legatura cu dorinta si capacitatea de invatare, progres si independenta. 

Si, nu in ultimul rand, CONTROLUL. Nevoia primara care se refera la puterea de decizie asupra faptelor ce afecteaza propria persoana. 

 

Ca sa reusesti sa intelegi mai bine un tantrum si sa reactionezi cu calm in astfel de situatii, este necesar sa cunosti aceste 3 nevoi esentiale care stau la baza comportamentului copilului tau si sa fii capabil sa empatizezi cu el, ca sa-l asiguri ca este in siguranta. 

 

Atunci cand se declanseaza un tantrum, copilul tau se simte, oarecum, amenintat si reactiile pe care le are (loveste, impinge, tipa sau se tranteste pe jos) sunt reactii normale ale creierului aflat in pericol. Acesta foloseste diferite mecanisme pentru supravietuire. 

 

Iar tu, ca sa-i readuci puiului tau starea de calm, de liniste, trebuie sa-i oferi siguranta, intelegere si protectie. Trebuie sa-l faci sa perceapa ca nu este in pericol. Si nu poti sa faci asta dintr-o stare de nervi si agitatie. Stii asta, nu? 

Ca sa „dezamorsezi” mai usor un tantrum, trebuie sa pornesti cu dreptul! Sa fii stapan pe situatie, ferm si hotarat si, in acelasi timp, sa-i acorzi puiului tau sprijin si incredere in el. 

 

Transforma fiecare furie sau frustrare a copilului tau intr-o experienta de invatare si consolidare a stimei sale de sine! :-) 

 

Si daca nu intelegi exact procesul prin care trebuie sa treci ca sa-ti ajuti puiul de om, iti pun la dispozitie, in randurile ce urmeaza, un model alcatuit din 5 pasi, care sa-ti foloseasca in momentele in care traversezi situatii neplacute. 

 

Daca ai de combatut un tantrum, cea mai buna solutie este sa aplici urmatorul plan:

 
Cum se manifesta copilul tau cand „dragonelul” e in actiune? 
Care sunt situatiile de tip „alarma” in care copilul tau intra pe modul de aparare/ lupta?
Ajuta-l sa proceseze ce se intampla. Gandeste-te care ar putea sa fie nevoia lui.
  1. Arata empatie si incurajeaza-l sa inteleaga ce simte, numind emotia. 

  2. Descrie comportamentul constructiv la situatia data.  

  

Aabordarea aceasta centrata pe nevoia din spatele emotiilor si comportamentului (precum si intelegerea acestora doua in parte)  schimba dinamica in relatia cu al tau copil. :-) 

Eu am ales sa fac asta si, cu toate ca uneori apar situatii mai dificile si mai greu de gestionat, reusesc in proportii foarte mari sa „dezamorsez” orice fel de tantrum al fiului meu. 

 

Dar, da, pana la urma sunt om. Si, precum toti ceilalti oameni, am si eu momente de slabiciune, nervi, stres sau oboseala. 

 

Si da, sunt si mama. Si aleg sa pun, intotdeauna, nevoile copilului meu inaintea nevoilor mele.

  Insa, cu toate ca tin cu „dintii” de aceste reguli, ce sa vezi?
  Uneori, esuez. Si e absolut normal sa facem asta. Si tu, si eu, si fiecare dintre noi. 
 

Dar ca sa-ti dai seama la ce ma refer, o sa-ti las aici, in incheierea acestui e-mail, un exemplu concret, legat de un tantrum pe care l-am avut de combatut si pe care, cuprinsa de grijile si stresul zilnic, nu am reusit sa-l rezolv in modul in care mi-as fi dorit. 

 

Fii atent… 

 

Era una dintre acele dimineti in care as fi preferat sa-mi „ingrop” capul in nisip, sa ma reintorc in pat si sa renunt la orice activitate pe care o aveam planificata. Era o zi stresanta inca de la primele ore... 

Afara ploua puternic. Nu aveam chei de la masina, pentru ca le luase sotul meu si, ca sa fie si mai apasatoare situatia, de 25 de minute cautam un taxi si nu gaseam niciunul disponibil. 

Fiul meu, de 3 ani si jumatate, era lipsit de orice grija si avea pe fata un zambet molipsitor. 

M-am deconectat, pentru cateva secunde, de la situatia stresanta din jurul meu si m-am bucurat ca el este, inca, fericit. 25 de minute de asteptare nu inseamna atat de mult pentru un copil, nu? Nu avea niciun motiv sa fie ingrijorat… 

Dar eu, da. 

Asa ca, venise momentul sa fac o alegere inteleapta, pentru ca altfel am fi intarziat (mai mult decat intarziasem deja).  

Ca sa nu mai prelungim asteptarea, am ales sa folosesc ultima varianta: Mersul la gradinita, pe jos.  

Rabdarea fiului meu a inceput sa se risipeasca si, daca pana in acel moment, nu avea motive de furie, acum era evident ca nu isi dorea sa mearga la gradi in carucior. 

Imi inchipuiam de ce incepe sa reactioneze asa… Doar e prea mare ca sa accepte o schimbare in rutina lui zilnica, plus ca, asteptarea atat de indelungata dupa taxi, isi facea si ea simtita prezenta. 

A plans tot drumul (aproximativ 2 kilometri) si, dupa, inca vreo 15 minute cat l-am tinut in brate la intrarea in gradinita... 

Am intarziat si eram foarte nervoasa din cauza situatiei create in jurul cheilor de la masina si a faptului ca ne le aveam. De aici a pornit totul…

Si asta m-a impiedicat sa fiu responsiva la nevoile fiului meu si intelegatoare cu el. 

Sa-i controlez asteptarile si sa-l pregatesc pentru calatoria „exceptionala” pe care urma sa o avem in acea dimineata. 

Cu siguranta nu am avut starea necesara ca sa fac fata refuzului sau si nici sa cooperez cu el in vreun fel. 

Imi e rusine si ma simt vinovata pentru comportamentul pe care l-am avut, insa cauza este una singura: VIATA DE MAMICA. 

In timp ce toate aceste lucruri se intamplau, eram foarte constienta ca ajung sa-mi pierd cumpatul, dar mi-a luat ceva timp sa-mi revin si sa inteleg ca unica problema pe care o aveam, de fapt, era ca AM INTARZIAT... 

 

A meritat, oare? NU!

Am pierdut sansa sa-i ofer fiului meu o invatatura pe termen lung? Una care sa-l ajute atat pe el, cat si pe mine, in viitor? Cu siguranta, DA! 

 

Deci, rezolutia mea este sa incerc sa scurtez acest ciclu in care sunt nervoasa, in care ma declansez din lucruri marunte si sa fac tot posibilul sa ma intorc intr-un loc linistit, senin. Si te sfatuiesc si pe tine sa faci asta! 

 

Aleg sa procedez in acest fel pentru mine si de dragul meu, dar cel mai mult pentru copilul meu. 

Este greu, stiu asta, dar este cea mai frumoasa experienta din viata unui om. 

Da-ti voie sa gresesti si accepta sa ai momente in care sa nu fii cel mai bun parinte, dar fii deschis sa inveti de fiecare data din greselile tale si promite-ti ca o sa fii mereu alaturi de puiul tau asa cum poti mai bine in acel moment.

 

Eu sunt alaturi de tine si, prin materialele pe care le creez, imi doresc sa te ajut sa devii in armonie cu tine  in rolul de parintele  pentru ca mai apoi a-i putea fii cat mai de folos copilului tau. 

P.S 1. Daca vrei sa descoperi exemple clare de abordari ale tantrumului, poti sa accesezi urmatorul link Descarca eBook-ul si invata sa-ti intelegi copilul chiar si atunci cand plange.