3 Trucuri ca să integrezi un bebelus nou in familia ta, fara ca primul tau copil sa sufere

/
3 Trucuri ca să integrezi un bebelus nou in familia ta, fara ca primul tau copil sa sufere | weevle

Auzi în jur povești catastrofice despre cum primul copilaș se preschimă într-un bulgare de gelozie, plânsete în care trage de tine exasperat alternând cu țipete furioase.

Speriată binișor de avertismente, eram foarte conștientă că venirea pe lume a unui bebeluș nou în familia noastră o să fie o schimbare mare pentru Matei și că adaptarea la noua viață în patru o să necesite puțînă atenție.

 

Vreau să vă povestesc cum am făcut eu în timpul sarcinii și acum după nașterea micuței Olivia, că să fac tranziția asta mai ușoară ( și da, că să mă feresc de toate scenariile de groază de mai sus, și să îl scutesc pe Matei de vreun șoc).

 

Prima problema cu care ne-am întâlnit, a fost că în timpul sarcinii, mai ales după vreo 25 de săptămâni, când deja burtica era vizibilă, am început să evit să îl mai ridic în brațe în diverse situațîi. Ce făceam aici era să mă las jos ghemuită și să îi ofer o îmbrățișare și să stam așa îmbrățișați cât era nevoie. Inițial nu a detectat o schimbare și eu nu am voluntariat o explicație, dar mai tărziu când întindea mânuțele să îl ridic în brațe, îi spuneam '' uite Matei, eu nu mai am mușchi așa puternici la burtică, și nu pot să te ridic în brațe, dar pot să iți dau o îmbrățișare aici.'' A funcționat? Da!

Din tema Matei și burtica în creștere, fac parte multe situațîi din viața e zi cu zi, de la îmbrățișările spontane în lift în drum spre grădiniță, la momentele când obosea la plimbări, sau seara la culcare când că orice toddler care se respecta, se zbenguie în pat și ritualul de somn nu e complet fară 20 de răsuciri pentru a găși poziția perfectă.

În al doilea rand, în timpul sarcinii alegeam uneori în weekend să îl ducem pe Matei la buncii unde se putea juca mai mult timp în aer liber în curte și astfel loveam doi iepuri dintr-o lovitura, având și eu niște timp pentru odihnă în weekend.Vă mărturisesc că aici din nou am avut mare grija ce îi spun. Am ales să vorbesc despre bunicii pe care îi iubește și despre faptul că acolo poate să se joace mult în curte, iar el a mers mereu cu drag acolo și ne-am reîntâlnit revigorați.

 

Intre timp am născut, Matei e la fel de îndrăgostit de surioara lui  pe cât de mare a fost anticiparea în timpul sarcinii și vrea să mă ajute și să o ridice în brațe și o drăgălășește și  de foarte multe ori vine și doar se uită fascinat la ea. Asta nu înseamnă că nu am emoțîi, fiindcă de multe ori entuziasmul  lui înseamnă și viteză, cascadorii pe canapea și  mult neprevăzut.

Legat de asta, în primele zile a fost mai greu, pentru că instinctul de protecție vine și mai acut să mă apese pe butoane și tendința sau tentația de a fi tăioasă este mai mare.

 

Ce fac însă este să ''construiesc'' pe sentimentele lui pozitive, și valorizez foarte mult când el îi arata surioarei lui dragoste și empatie; apoi  fiind focusată pe el și fară urmă de nerăbdare în glas, folosesc un truc pe care l-am învățat de la educatoarea lui Matei. Stau la nivelul ochilor lui, și îl mângâi ușor și îi spun  blând, că stiu că o iubește și este entuziasmat căci abia așteaptă să se joace cu ea. ''Uite, Matei, am nevoie de ajutorul tău cu ceva,ce zici?'' Și apoi tot cu calm îi reamintesc că surioara lui e încă mica și fragila și e nevoie să avem grija.

 

Nu am vrut să îl repezesc sau să îl apostrofez nici chiar când mi se părea uneori că se zbenguie cam tare pe lângă Olivia și asta m-a scos de multe ori din zona de confort.

 

Că să conceptualizez, pe toată perioada sarcinii și de când am venit acasă cu fetiță noastră, m-am străduit să setez regulile într-un fel în care să nu îi creez asocieri negative. Am vrut să evit cu orice preț asocieri de genul ''Olivia trebuie ...{fill în the blanks.. protejata, adormita, schimbata, alăptată), deci mami și tati devin tăioși și nervoși cu mine'' și asta să duca la o respingere a lui fata de ce îi cerem. Am considerat că pot să atrag un maxim de cooperare de la băiețelul meu minunat dacă nu simte că odată cu noile reguli, vine la pachet și o oarecare degradare a statutului cu care era el obișnuit. Îi arat încredere lui Matei, și sunt convinsa că el simte asta. Când vine el să dea un pupic Oliviei,îmi creste inima și las bucuria asta să se vadă la exterior, concentrandu-mi afecțiunea pe el în acele momente. Total provocată,  în afara zonei de confort, și fiind bineînțeles atentă cu ochi de vultur și gata să intervin să previn accidentări.

 

În spital când mi s-a făcut evaluarea psihologică pentru riscul de depresie postpartum, domnul psiholog a dat un exemplu care mi se pare grăitor. Daca tu gătești sau faci ceva și vine primul tău copil și iți cere să te joci cu el, ei bine, da, pe cât se poate lași totul jos și te duci și te joci cu el. Îl pui pe el pe primul loc, că să nu resimtă că schimbarea în familie înseamnă o pierdere de iubire pentru el.

 

Da, adulțîi au mai multe lucruri de făcut, bebelușul e mai mic și mai neajutorat, noi avem anxietăți sau nopți nedormite la bord și fitilul mai scurt.Da,putem  să facem ce e nevoie pentru fiecare, și cu un gând în plus putem face că puiuțul să își accepte frățiorul sau surioara fară teama de a pierde din dragostea și atenția părinților și fară gelozie.Și așa ne este bine la toți.